ioan flora

Friday, December 15, 2006

Scuze,scuze.O mica schimbare de ora.Azi,la Muzeul Literaturii,evenimentul e de la ora 18,oo!!!Maine,la Art Jazz Club,ramane de la 20,30.

Friday, December 08, 2006

A, să nu uit. Poemul cu pricina, chiar din "Discurs asupra Struţocămilei", "Capătul lumii", postat mai devreme...
...Curioasă, nerăbdătoare... ne vedem acolo!!

"Dark",
jazz and poems.Un proiect Mircea Tiberian,producător,Ion Cristescu.Lansare de carte şi CD!!!!!
5 poeţi,
5 poeme;

Ioan Flora,
Ioan S. Pop,
Ion Stratan,
Eugen Suciu,
Ion Mureşan.

Pe cd sunt 5 compozitii
Vineri,15 decembrie,Muzeul Literaturii române,ora 20,30
Sâmbătă,16 decembrie, Jazz club,ora 20,30,lângă galeria Orizont.
Vă aştept!!!



"Spate în spate. Ioana Flora versus Dragoş Bucur"...


Dragoş@ Ioana


Foto de la Spate'n'spate, "Poetry reading",
de pe 15 noiembrie, 2006:
Ruxandra Pop -"gărgă", prezentând evenimentul şi actorul Dragoş Bucur. Foto luată de pe blogul Hydra Society ....Thanks for everything!!!

Discurs asupra Struţocămilei


Ea nu-i nici vultur, nici castor, nici câinele mării,
ea nu-i nici bâtlan, nici uliu, nici coţofană,
nici inorog,
nici nevăstuică,
nici căprioară de Arabia;
ea nu-i nici dropie, nici cămilă cu două picioare,
nici struţ cu aripi şi pene,
nici porumbel şi nici căţelul pământului;
ea se mişcă anevoie printre munţi mişcători,
prin câmpii nestatornice ca nişte planuri şi fiind
o idee doar
de pasăre cămilită şi de cămilă păsărită în acelaşi timp,

vântul deşertului n-o poate sălta
de-un cot de la pământ.
Ea-i pasăre de apă şi peşte de aer totodată, prinzându-se
în năvoade ca scrumbiile albastre.

Ei i se pot atribui
cap de hârtie şi creieri de aramă,
şi coarne, spre a putea fi mai uşor prinsă în plasă.
Ea-i oarecum ignorantă
când e vorba de categoriile loghiceşti,
ea-i alcătuită din pene şi copite
şi mai ales din aripi sfrijite şi nu figurează
în nici un bestiar, de la egipteni încoace.
Ea râde şi nu râde,
dar de zburat sigur nu zboară, astfel încât
ar fi impropriu să-i zicem ptinon, sau holf, sau tair.
Şi totuşi:
“Orice dihanie cu două picioare, cu pene şi ouătoare
este pasăre.
Struţocămila este cu două picioare, cu pene şi ouătoare.
Struţocămila este un soi de pasăre, deci.
Pasăre este Struţocămila,
pasăre este,
pasăre este Struţocămila, dihania aceasta,
Struţocămila este pasăre.


Pasărea aceasta şi dihania aceasta este Struţocămilă.

Pasarea se ouăo uăle sunt ale păsării.
Struţul se ouă, ouă are struţul.
Pasăre este, deci, struţul.

Pasărea are pene.
Struţocămila are pene
Iată, deci, că Struţocămila este pasăre.”


Ea nu-i si nu-i si nu-i nici nevăstuică, nici bâtlan,
nici dropie, nici struţ, nici cămilă,
ea fiind o idee doar de pasăre cămilită,
o idee de cămilă păsărită,
de trestie pe malul mării cu o sută de vârfuri,
întunecând soarele şi partea trupului cea roditoare.

Din volumul "Discurs asupra Struţocămilei"
apărut la Editura Paralela 45,
în 1998

Capătul lumii

-Cum o să stau acolo jos, la capătul lumii, între
patru scânduri, o veşnicie întreagă?!
izbucni revoltat domnul Struţocamil,
când de sus picură numai aer de smoală, numai pace mută
şi vânt.
Nu se poate, moartea nu există, ţi-o spun eu de la mine!
Păi,ce-ar însemna asta, domnul meu?
Să mi se spargă timpanele urechii de atâtea necuvinte?
Să mi se înfunde leagănul ochiului de atâta beznă?

Dar să intre o dată lăutarii liliachii, frământe ei lăută
ce-or vrea şi ce-or crede!
Să vină şi vinul, s-apară cadânele, să crape duşmanii de ciudă!

Tuesday, November 14, 2006


Spate'n'spate miercuri la Frame

Daca pentru tine poezia nu e neaparat o carte prafuita
daca vrei sa asculti poezie cu o bere in fata si un DJ in spate,
daca ai vazut Marfa si banii si ti-a placut,
daca n-ai citit Discurs asupra strutocamilei dar ti se pare ca titlul suna bine,
daca Frame iti este a doua casa,
vino miercuri 15 noiembrie la ora 21.00!
Ioana Flora & Dragos Bucur vor citi Spate’n’spate din poeziile optzecistului Ioan Flora.

Maidanul cu crapi

De Joia Mare, la grădina de vară Europa, şase pescari,
petrec straşnic la o masă.
Iluminaţi, porniţi şi spătoşi, ei rod cu încrâncenare
o vagă friptură de vită, bând bere cu butoiul.
Masa lor e o cetate,
o fortăreaţă asaltată (la comandă)
de muzicanţi arămii cântând şi gâfâind romanţe,
trecându-i năduşelile,
apucându-i toţi dracii şi scârba repetiţiei.
„Cântaţi, ciori, din viori!” se mai răţoieşte câte unul la ei,
iar ei, meşterii, caută să-i facă pe plac,
mai ales gheboasei de la masă
cu cearcăne cât pumnul şi doi dinţi de aur în faţă,
cântând în gura mare de aia şi de ăla, care fac şi dreg
şi nu se mai satură.

„Vai, ce maidan cu crapi, spune unul, pe-aici
pe la Ostrovul Alb,
de la opt, de la douăzeci şi opt de kile-n sus!”
„Moartea-i un fleac, îi răspunde după o veşnicie
de-o oră şi mai bine altul, râzând cu gura până la urechi,
doar că omul uită definitiv că este!”

Şi iarăşi taraful bubuitor, săgetându-ţi tâmplele,
şuvoaiele de bere gâlgâind în albiile gâtlejelor
lovite de arşiţă,
chelnerii zoriţi ridicând scaunele cu picioarele-n sus
pe mesele soioase şi scrijelite,
muzicanţii, numărându-şi (cu înjurături) banii scoşi la lumină
de prin pălării, buzunare, chimire...

„Ce maidan cu crapi!” izbucneşte din senin
vătaful pescarilor şi ca la o comandă se ridică toţi,
croindu-şi drum printre teii înfloriţi, înspre Timişul
care nu mai e acelaşi,
care uită pentru o clipă că este.

Din volumul „Intrarea în casă” – poeme bănăţene
Editura Brumar 2006
Volumul se găseşte la librăria Cărtureşti

Jurnal
1.

Cinci dimineaţa. De ce-ai fi crezut că va fi o zi toridă?
Pun de cafea. Mă bărbieresc între timp. Mama, întinsă pe pat.
Chipul ei chinuit, dar încrezător.
— Tată, vino să-i tai unghiile la mâna dreaptă.
O sărut pe obraji – chiar azi împlineşte 71 de ani.

Şapte fără zece. Cu maşina, spre clinică. Oprim
lângă Tribunal. De la Florărie, ies cu un braţ de trandafiri
roşii. Mama mă priveşte lung cu ochii ei mici, fără a spune
nimica.

Opt fără un sfert. Institutul de Oncologie. Reinternare, după
o pauză de o săptămână.
Camera de Gardă. Completat formulare, ghişee.
Mama îşi îmbracă pijamaua adusă de-acasă.

Iarăşi Camera de Gardă.
Mama în cărucior, condusă la lift.
Terapie intensivă. Eternul matern.
O îmbrăţişez, o sărut pe obraji.

Nouă şi un sfert. Maşina trage pe stânga, în dreptul fostei
Fabrici de cărămidă. Porumbul şi-a îndoit frunza.
În marginea drumului – flori de Sânziene.
Smulg, cu rădăcini cu tot, un câmp întreg. Mirosul lor lemnos.
Pijamaua albastră. Milenii irosite.

23 iunie 2000


2.

Douăzeci şi trei iunie, dimineaţa; teii freamătă,
dacă-i priveşti de sus.
Eram departe, acasă la mine, acum doi ani.
Institutul de Oncologie, sumbru, scorojit, prosternându-se
pe două coline.

Mama (nu licărea nici o nadă în ochii ei mici ca un fum, alb
şi subţire) mama în cărucior în faţa liftului, cu un buchet
de trandafiri în braţe şi o poşetă albastră în care-şi ţinea buletinul,
câteva bancnote, o sticlă de apă, carnetul de sănătate,
o iconiţă cu Sfânta Fecioară, o Carte de Rugăciuni.

Mama, în pragul liftului, însoţită de o infirmieră,
de un brancardier verde.
Teii din faţa blocului, zgâlţâiţi de vântul de vară.
(Abia mai târziu a început să vorbească, în şoaptă, cu mama ei,
cu tata, cu muma, cu dada Sofana).

Parcă niciodată atât de târziu Pogorârea Sfântului Duh.

23 iunie 2002

Din volumul „Intrarea în casă” – poeme bănăţene
Editura Brumar 2006
Volumul se găseşte la librăria Cărtureşti

Existenţa lumii fizice


Pe şoseaua dintre Straja şi Biserica Albă,
două autocamioane roşii, supraetajate,
cu sfeclă de zahăr în maţe,
ieşiseră azi-dimineaţă din circuit şi intrară,
transfigurate, desigur, în literatură.

Distingi, astfel,
gratii şi lenjerie metalică, bancnote de zece,
ştiuleţi de porumb înnegrit,
amândoi şoferii care muşcă volanul şi ar muşca
cerul tâţe.

Căţeaua ştirbă trece la asalt şi neagă,
pentru o clipă,
existenţa lumii fizice.

Din volumul „Intrarea în casă” – poeme bănăţene
Editura Brumar 2006
Volumul se găseşte la librăria Cărtureşti

Trup şi timp


Mai bine de un an, ceasul meu deşteptător Gorenje încerca
să marcheze clipa, secundarul roşu încrâncenându-se,
de milioane şi milioane de ori, să facă
un pas înainte, revenind numaidecât în poziţia iniţială.
Era un fel de puls cu dus şi întors, o perpetuă moarte clinică,
astfel încât te întrebi dacă într-adevăr respiri,
dacă tresari, dacă te rupi în două.


Dealtfel, deşteptătorul meu stătea (şi mai stă încă) pe-un raft
al bibliotecii, cu masive volume de Cranach, Grünewald,
Bosch, Mondrian, Kandinsky, în imediata vecinătate
a unui măr stafidit, cu coaja subţire şi trei frunze răsucite,
cules undeva prin Haţeg, în drumul meu spre mama
căzută în moarte.

Era vară, mijeau stânjenei galbeni pe buza canalului dintre şosea
şi calea ferată,
copacii, munţii din stânga erau acoperiţi de ceaţă,
nu mai era decât cerul, acolo undeva, ascuns şi lăturalnic,
pământul se topise deja sub picioarele mele.

De mai bine de un an, ceasul meu deşteptător arată fix
ora cinci fără cinci minute,
secundarul său roşu pâlpâie, măsurând trupul mărului stacojiu
din bibliotecă.

Din volumul "Dejun sub iarba",

Editura Paralela 45

Monday, November 06, 2006

Lupta lui Rainbow cu acarienii
(scenă antică)


Cinci ore a durat demonstraţia superiorităţii instalaţiei Rainbow
asupra umilului meu aspirator Electrolux,
cinci ore a ţinut să mă lămurească doamna de Sade
de la etajul şapte cum că Rainbow nu este nicidecum ce pare a fi,
un simplu aspirator, cu alte cuvinte;
căci Rainbow (să vedeţi, luaţi aminte, domnul Flora)
Rainbow nu are pungă de hârtie, de pânză, de ce-o fi,
cum au aspiratoarele obişnuite, care înmagazinează şi dispersează
praful din casă, ci – un vas cu apă!
Şi nu transbordă mizeria din faţa televizorului
în vârful mesei sau în castronul cu supă!

Rainbow spală aerul, Rainbow spală perdelele, Rainbow
curăţă plapuma, reducând-o la mărimea unui chibrit,
Rainbow spală geamurile, Rainbow nu face
doi paşi fără manualul sau îndreptarul de folosinţă (339 de pagini)
Rainbow, ah! Rainbow.

Dar Rainbow – şi aici e marele avantaj, domnul Flora, marele
secret, marea artă, dacă vreţi! – Rainbow este, mai ales,
ciuma acarienilor,
ştiţi, acarienii sunt acele creaturi microscopice din familia
arahnidelor, care se hrănesc cu epiteliul mort, iar epiteliu
uman se găseşte în cantităţi considerabile, unde altundeva dacă nu
în aşternuturi, unde e cald şi bine şi, fiind cald şi bine,
abuzând totodată şi de ignoranţa cetăţeanului de bună credinţă,
ei ce fac?! prosperă şi proliferează, prosperă, prosperă, prosperă!
Într-un aşternut obişnuit sunt circa un milion şi jumătate,
la dumneavoastră erau ceva mai mulţi, vreo două milioane,
am verificat,
să ştiţi c-am verificat, uitaţi-vă atent, vedeţi cum arată –
şi într-adevăr, doamna de Sade îmi arată o fotografie în şapte
culori, şi celofanată, cu doi monştri, vampiri, ai zice,
cu colţi incisivi şi ascuţiţi şi ochii, dac-ar fi ochi,
înroşiţi şi tulburi.

— Iertaţi-mă, doamnă, am zis într-un târziu, dar ştiţi,
e sâmbătă, trebuie să mai fac şi piaţa şi, sincer să fiu,
n-am mâncat de-aseară.
— Nu-i nimic, nu-i nimic, m-a asigurat binevoitor doamna de Sade,
îl iau pe Rainbow şi plec, poate că e mult 2175 dolari SUA,
dar îşi merită banii, iar acarienii stau aciuiţi
şi în fotolii, şi în tapiţeria scaunelor, în cada de baie,
pe robinete, pe lustră, pe clanţă.

Cinci ore a durat lupta lui Rainbow cu aerul,
cinci ore a luptat doamna de Sade de la şapte
cu pungile aspiratorului meu Electrolux,
cinci ore s-a bătut cu straşnicii acarieni.
La plecarea ei, m-am simţit singur şi gol,
singur şi gol, într-o lume
pustie.


Din volumul "Dejun sub iarba",
Editura Paralela 45

Sunday, November 05, 2006

Volume de poeme:
Iedera 1975;
Fişe poetice, 1977;
Lumea fizică, 1977 (Premiul Struga, Macedonia);
Terapia muncii, 1981;
Fişe poetice, antologie, 1982;
Starea de fapt, 1984, 1986;
O bufniţă tânără pe patul morţii, 1988, 1998 (Premiul Nolit, Belgrad, Serbia);
Memoria asasină, antologie, 1989 (Premiul Societăţii Scriitorilor din Voievodina);
Tălpile violete, 1990, 1998;
Poeme, antologie, 1993;
Discurs asupra Struţocămilei, 1995, 1998 (Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti şi Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova);
Cincizeci de romane şi alte utopii/Fifty Novels and Other Utopias, antologie, 1996;
Iepurele suedez, 1997, 1998 (Premiul Uniunii Scriitorilor şi Premiul ASPRO);
Medeea şi maşinile ei de război, 1999, 2002, 2004;
Scriptor, antologie, 2001;
Poèmes (1972-1979), 2002;
Iapa Dunărea, antologie, 2003;
Trădarea metaforei / La Métaphore trahie (antologie bilingvă), Editura Paralela 45, 2004.
Volume de poeme în traducere engleză (Medeea and her war machines, 2002),
franceză (Medée et ses machines de guerre, 2004),
germană (Die Donau-leicht ansteigend, 2004),
italiană (Medea et le sue macchine da guerra, 2004),
macedoneană (Fizički svet, 1979),
maghiară (Az anyagi világ, 1984),
sârbă (Terapija rada, 1981; Činjenično stanje, 1985; Mlada sova na samrtnoj postelji, 1989; Izdaja metafore, antologie, 1989),
slovacă (Telesný svet, 1982) şi suedeză.
A tradus integral în româneşte opera poetică a lui Vasko Popa (Poezii, I, II, 1983; Câmpia neodihnei, 1995; Inel celest, 2000; Opera poetică, I, II, 2003).
Este autorul şi traducătorul Antologiei Poeziei Sârbe, sec. XIII – sec. XX, 1999, 2004.